Trăim într-o ţară în care, de cele mai multe ori, „vedetele“ sunt oamenii care s-au remarcat prin tupeu şi lipsa bunului simţ. În zona Golfului Persic însă, românii sunt percepuţi altfel: nu fac fiţe, nu cer sume exorbitante şi îşi tratează meseria cu seriozitate.
Dacă occidentalii acceptă, cu greu, antrenori şi jucători români, în schimb, există o zonă a lumii în care ai noştri au primit o şansă, au profitat de ea şi, treptat, au ajuns din ce în ce mai apreciaţi.
Fotbalul românesc e reprezentat în Orientul Mijlociu de trei, patru decenii, însă primul care şi-a făcut, cu adevărat, un nume acolo a fost Ilie Balaci. De altfel, „Minunea blondă“ are un CV cu 13 trofee cucerite în Emirate, Arabia Saudită şi Qatar. Totuşi, pe vremea când Balaci făcea ravagii la arabi, în România, lumea era răsfăţată de Hagi şi de rezultatele Generaţiei de Aur, ceea ce a contribuit la minimalizarea performanţelor obţinute de Balaci şi la formarea unei păreri generale: „Cine se duce la arabi antrenează <
Între timp, lucrurile au evoluat în Orient, în timp ce fotbalul românesc a făcut paşi înapoi.
Olăroiu, cel mai bun ambasador
Fără îndoială, în ultimii ani, omul care a contribuit cel mai mult la promovarea fotbalului românesc în Asia a fost Cosmin Olăroiu. Pe când era în Arabia Saudită, Oli a ajuns atât de iubit, încât steagul României era nelipsit de pe stadioanele unde juca Al-Hilal. Pe lângă un capital uriaş de simpatie, fostul antrenor al Stelei şi-a făcut şi un CV solid, cu şapte trofee câştigate în şase ani în Arabia Saudită, Qatar şi Emirate.
Aceste rezultate l-au făcut pe Olăroiu cel mai bine cotat tehnician din Orientul Mijlociu – ceea ce e reflectat şi în salariul colosal pe care i l-a oferit Al-Ahli Dubai – şi au îndemnat alte cluburi din zonă să apeleze la antrenori români.
Şei