Să nu fim invidioşi pe greci. Au propria şaormă cu de toate şi aia se numeşte gyros. Am văzut că au apărut şi la noi câteva fast food-uri specializate pe sandvişul grecilor, dar nu am încercat să văd cât de bun le iese românilor.
În schimb, l-am cumpărat de fiecare dată din Grecia, unde în varianta sandviş costă trei-patru euro, iar în cea la farfurie dublu. Am încercat să-l fac şi acasă, cu menţiunea că lipia în cauză am cumpărat-o de la un restaurant cu mâncare arăbească (mi-a trecut prin cap să iau şi un fel de foccacia pe care o face un anume hipermarket de la noi care s-a îndepărtat de reţeta de bază a italienilor), însă nu e neapărat greu de făcut. Cel puţin, în teorie!
● Din păcate, acasă nu avem parte de ţepuşa pe care cei de la fast food învârt carnea. Dar o putem substitui cu un grătar, o plită, chiar şi un wok. Grecii fac gyrosul cu carne de porc, dar există alternative şi cu vită sau pui. Eu am mers pe varianta cărnii de porc, mai ales pentru că am luat-o mai împănată şi a putut să-ţi lase puţină grăsime.
● Am pus cam 300-350 de grame de carne, pe care am tăiat- o fâşii mici pe care le-am uns cu foarte puţin ulei de măsline. Am presărat oregano şi puţin măghiran (pe care înainte le-am mai pisat pentru a fi foarte fine), respectiv puţină boia. Multe bucăţi aveau şi o parte de grăsime pe care nu am înlăturat-o.
● Le-am pus pe plita încinsă bine şi am tot amestecat (mă vedeam deja nenea de la şaorma care tot amestecă în tava de sub ţepuşă acele bucăţi de carne tăiate în urmă cu câteva secunde). Sfârâiau bine şi în mai puţin de jumătate de oră carnea era făcută. Am presărat atunci puţină sare peste carne.
● În timp ce carnea era pe plită, m-am apucat de cartofi. Vă recomand să prăjiţi vreo trei bucăţi. Eu am luat un pumn dintr-o pungă de cartofi congelaţi, cumpăraţi de la hipermarket. Mare atenţie să nu-i ardeţi (mereu am avut impresi
