Împovăraţi de datorii şi apăsaţi de plata ratelor, sunteţi sătui de bancheri, mai ales că aflaţi din când în când de cine ştie ce nou comision? V-ar răcori să ştiţi că nici ei nu stau chiar pe roze? Ei bine, în România, niciunul dintre ei nu câştigă munţi de bani de la instituţiile pentru care lucrează. Un raport recent al Autorităţii Bancare Europene (European Banking Authority - EBA), care comunică numărul bancherilor care câştigă mai mult de un milion de euro pe an, spune că pe plaiurile mioritice nu este nimeni care să atingă acest prag.

Nu! Nici expaţii de la BCR şi BRD, nici şefii băncilor greceşti, nici Gheţea, nici olandezul de la Raiffeisen, nici sinecuriştii de la Eximbank şi nici vicepreşedinţii băncilor care au mai degrabă aer de ofiţeri sub acoperire decât de bancheri nu încasează salarii peste un milion de euro pe an. Oarecum normal, la un sistem bancar şubrezit de volumul creditelor neperformante, ajunse la o cincime din totalul împrumuturilor.

Picior de bancher care să câştige milionul, la fel ca şi în Slovenia, Malta, Lituania, Estonia, Republica Cehă şi Bulgaria. Deci agenda bonusurilor uriaşe încasate de bancheri care a ţinut capul de afiş al opiniei piublice pe vârful crizei financiare din 2008 este total lipsită de sens în societatea românească.

La drept vorbind, nu contează atât cât câştigă personal un bancher, pe cât este de important câţi bani poate pierde un bancher, bani pentru instituţia de credit la care este angajat. Dacă îşi ia din caimac pentru un trai îndestulat poate fi cel mult indecent; dacă, însă, varsă laptele, este de-a dreptul dezastruos. Pierderile bancare se răsfrâng asupra întregii economii în măsura în care, în cele din urmă, cineva trebuie să plătească pentru ele. Cum băncile au ajuns să opereze cu efectele de levier consistente, aproape că nu există niciodată rezerve suficiente pentru ca să fie de-ajuns