Am învăţat aceste cuvinte de la cei mai puternici oameni pe care i-am cunoscut în viaţa mea. Dar şi cei mai neînţeleşi şi nedreptăţiţi. Pe data de 31 octombrie se vor marca împlinirea a 60 de ani de la paraşutarea de către aviaţia militară americană a unui lot de luptători anticomunişti care, se povesteşte că prin complicitatea unor tradatori din serviciile de spionaj occidentale, au fost capturaţi de Securitatea comunistă şi executaţi în 1953. Sunt primii eroi ai NATO însă niciun oficial american, englez, german sau francez nu a onorat vreodată jertfa lor. Au fost români care, deşi scapaseră din teroarea de dincolo de Cortina de Fier, la un singur apel şi-au lăsat familii – unii o situaţie materială deosebită – şi s-au dus să lupte până la ultima suflare împotriva ocupaţiei comuniste. Ceea ce cu neruşinare ascund miliţienii gândirii şi falsificatorii istoriei este faptul că România a avut unele dintre cele mai eroice şi fascinante pagini de rezistenţă (ARMATĂ!) anticomunistă. Grupele paraşutate în România aveau nume codificate. Una, denumită ,Jacques”, avea printre componenţi pe Golea Ion, Samoilă Ion,Tănase A. şi Tolan Ion. Alta, numită „Carpaţi”, era formată din Pop Gavrilă şi Ilie Rada, fostul ofiţer de la Securitatea din Oradea, ambii sub conducerea căpitanului Sabin Mare, care a murit în luptă. Acţiunea câtorva dintre ei, care au reuşit să nu fie prinşi, s-a mărginit pe de o parte la împrăştieri de manifeste în timpul Festivalului internaţional al Tineretului din 1953, iar pe de altă parte în transmisiuni sporadice prin radio, în străinătate. Alţii au avut aparate defecte. A fost posibil şi acest lucru… In luna Octombrie 1953 s-a judecat procesul paraşutiştilor, în care s-au pronunţat următoarele condamnări la moarte: Buda Ion, student, născut în 1923 la Bonteşti (Arad); Corlan Aurel, născut în 1920 la Vlăduleni (Gorj); Cosma Ion, învăţător, născut în 1922 la A