Privatizarea CFR Marfă este la un pas de a se transforma într-o masivă ratare a Guvernului Ponta. Modul netransparent în care a fost pregătită, dar şi modificarea regulilor în timpul „jocului” – schimbarea caietului de sarcini, ştergerea datoriilor, disponibilizări pe banii statului - sunt tot atâtea indicii că procesul a fost viciat de interesele celor care l-au organizat.

Şi cum este imposibil ca premierul să nu fi ştiut toate aceste lucruri, ajuns acum „interimar” la Transporturi, acesta s-a trezit cu privatizarea lui Fenechiu drept în braţe, ca o bombă cu ceas. Care ticăie asurzitor, după ce de la Cotroceni au început să ne parvină tot felul de informaţii privind chiar incapacitatea financiară a cumpărătorului, Gruia Stoica. Aşa că lui Ponta nu-i rămâne decât să se apere, cum mai poate, de eventualele consecinţe. Adică de pierderile uriaşe pe care le va suporta statul român dacă privatizarea eşuează şi compania intră în insolvenţă. Oricum, datoriile actuale ale CFR Marfă, de peste 90 de milioane de euro, nu „au îngheţat”. Cresc continuu. Prins în corzi şi aproape constrâns de Traian Băsescu să rămână la „cârma” Transporturilor, Victor Ponta nu are decât o singură soluţie de avarie, pasarea responsabilităţii.

Mai întâi a încercat să condiţioneze tranzacţia de avizul Consiliul Concurenţei. Răspunsul instituţiei a venit imediat, prin vocea dlui. Chiriţoiu: „Nu sunt confortabil că Transporturile leagă plata privatizării CFR Marfă de decizia Concurenţei”. Oricum, Hotărârea de Guvern pentru aprobarea strategiei de privatizare fusese avizată de instituţie cu mult înainte şi, astfel, manevra lui Ponta nu a avut sorţi de izbândă. In extremis, încearcă acum să lege vânzarea companiei de avizul Consiliului Suprem de Apărare a }ării. Din nou un tertip, pentru că, pe de o parte, CSAT nu are atribuţii în astfel de tranzacţii, iar pe de alta, instituţia îşi dă