Titlul pe care aș fi vrut să-l dau prezentului articol ar fi fost "Cum poate să ajungă un ardelean mai balnic decât un Becali?", dar faptul că aș jigni câteva milioane de balcanici care n-au nici în clin, nici în mânecă cu apucăturile unui parvenit m-au făcut să scurtez puțin titlul acestei postări. Nu știu ce mă face să cred că Mihai Stoica nu a fost din totdeauna așa. Dintr-un băiat educat, șmecher cu măsura bunului simț (cum cataloghez eu pe majoritatea celor din generația tânără), inteligent, cu forță de pătrundere asupra situațiilor, cu o cultură generală formată la școala lui Ceaușescu (adică foarte bună pentru cei interesați, categorie în care îl introduc și pe el pentru acea vreme), pripășit în ținutul Galațiului, după o carieră sportiva, zic eu, onorabilă, Mihai Stoica a gustat din mahalagismul fotbalului după ce a dat mingea pe "diplomat". Perioada stelistă, în cele două variante, l-a dezumanizat după cum recunoaște și singur nu numai în discuție cu sine însuși.

Aș putea continua pe această temă, dar esențialul l-am cam atins.Nu știu, totuși, ce a determinat această dezumanizare: Becali sau puterea? Cred că dacă ar fi dispus la un efort de voință ar putea reveni printre cei pe care îi disprețuiește atâta: noi, oamenii! Dacă Mihai Stoica ne-a făcut de rușine prin Europa (Europa aceea pe care am învățat-o prin clasa a cincea noi ăștia mai cincizeciști), Steaua în schimb ne-a adus acel strop de bucurie care ne face să mergem mai vioi a doua zi la muncă. Și nu numai Steaua: Astra (cu cea mai grea misie în Cipru), Pandurii (cu dorința de revanșă în fața soartei pentru că adversarul și-l dovedise și în Letonia) și Petrolul (aflată la preumblare prin niște insule undeva între Scoția și Islanda) au obținut șase victorii și două egaluri în acest tur pentru coeficientul României în statistica UEFA. Foarte curios că cele patru echipe au fost programate să se