Ca membru fondator al Partidului Mişcarea Populară, îmi pun toate speranţele în această nouă construcţie. Evident că nu există partide ideale, pentru că, altminteri, democraţia n-ar mai fi singurul regim perfectibil. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ

Ca supravieţuitori ai comunismului, respingem instinctiv sistemele care îşi auto-proclamă ”desăvârşirea”. PMP se adresează mai cu seamă cetăţenilor neimplicaţi până acum în viaţa politică: am vrea să atragem, pe cât posibil, oameni cu un CV care nu sună a gol. Ştiu că există un zid de scepticism. Mulţi români au tot investit speranţe într-un partid sau altul şi s-au trezit dezamăgiţi. Îi îndemn pe susţinătorii PMP să nu plece de la amăgiri – adică de la aşteptări nerealiste – ci de la convingerea că există încă oameni nu doar competenţi, ci şi oneşti, care vor cu adevărat să facă diferenţa. E decisiv ca ei să iasă la iveală şi să primească un suport popular cât mai puternic.

Spiritul care ne animă e bun. Nu moştenim reţele înţepenite, cutume suspecte sau lideri ipocriţi, care nu mai fac demult ce au promis şi râd în barbă la simpla rostire a cuvântului ”valori”. Nucleul fondatorilor e format din persoane care n-au pierdut legătura cu viaţa reală şi analizează corect situaţia societăţii româneşti. De noi şi de suporterii noştri depinde fructificarea cât mai inteligentă a acestui avantaj. Fireşte că e foarte dificil să pui pe picioare un nou partid. Alături de colegii mei, am însă certitudinea că sprijinul esenţial va veni de la membrii clasei de mijloc, dinspre profesiunile liberale, dinspre fermieri şi operatorii din agroturism, dinspre mediul academic de dreapta şi dinspre românii din diaspora sensibili la evoluţia României.

I-am întâlnit adesea pe aceşti compatrioţi, mai ales în ultimii ani, când am luat pulsul terenului în multe oraşe sau în comune rurale. Oameni harnici, oneşti, care şi-au asumat riscuri pentru