Recentul scandal eco-naturist din jurul margarinei Rama mi-a adus aminte de o pățanie din tinerețea mea neștiutoare. Era pe la mijlocul deceniului nouă, cînd, odată cu lumina, căldura, laptele, salamul, tacîmurile, gazul, ouăle, uleiul, televiziunea, benzina și alte o mie de nimicuri, dispăruse și untul. Vorbesc de untul acela "alb-strălucitor", care împroșca apă cînd se da întins pe pîine.
Într-o seară calmă a lui '85, eu și Traian T. Coșovei eram în vizită la Constantin Crișan, supranumit Constantin l'Écrivain, om cu casă, nevastă tînără și resurse. De unde le avea pe toate rămînea un mister. Nu, nu turna și nici nu dădea limbi. Pur și simplu, era un critic cu suficiente rude, amici și pile în comerțul socialist. Franțuzea din vîrful buzelor, la curent cu Derrida, Foucault și compania. Nu prea era luat în seamă, dar, în mijlocul micului și întinsului său paradis imobiliar, putea să plutească în liniște pe aripile succesului. La el am văzut prima dată un comutator touch. Îți plimbai degetele pe el în sus sau în jos, iar lumina scădea sau creștea. Iar cînd am văzut un Cromatic la care rula, în surdină, un filmuleț porno, am crezut de cuviință să nu mă mir.
Pe la miezul nopții, ni s-a făcut foame. Gazda a scos din frigider un cub galben-auriu și ne-a îmbiat: "Margarină!". Am făcut, și eu, și Traian, un gest de greață. Suratele din comerț, Marga și Ideal, erau odioase. Constantin a pufnit. "Nu știți ce-i bun!" A întins-o pe pîine și a sărat. Apoi ne-a mai îmbiat o dată. Ca să nu prelungim suspansul, am gustat. În două ore, Rama s-a terminat. Eram vrăjiți. Proștii de noi, urma să murim curînd!
Recentul scandal eco-naturist din jurul margarinei Rama mi-a adus aminte de o pățanie din tinerețea mea neștiutoare. Era pe la mijlocul deceniului nouă, cînd, odată cu lumina, căldura, laptele, salamul, tacîmurile, gazul, ouăle, uleiul, televiziunea,
