Pentru unii, revenirea pe băncile şcolii este un coşmar. Pentru alţii însă, a fost un vis, o dorinţă pe care au dus-o la îndeplinire atunci când copiii lor se aflau pe băncile liceului, apoi ale facultăţii.

Aceasta este povestea a doi soţi din municipiul Suceava, Mariana şi Rică Tunsu, care, deşi lucrează ca oameni de serviciu, sunt calificaţi să devină funcţionari publici.

Pe Rică Tunsu îl vezi în fiecare zi mergând dintr-un capăt în altul al Pieţei Mici, cu tomberoanele de gunoi după el. Le goleşte în containere, le pune la loc de unde le-a luat şi face curat printre tarabe.

La fel de bine ar putea plimba un vraf de hârtii oficiale de la un birou în altul, prin primărie sau prin altă instituţie, ar putea sta la birou să le completeze ori să discute probleme administrative cu şefii săi, de la Administraţia Pieţelor. Ca nivel de pregătire, teoretic, sunt cam pe acelaşi plan. Nu de mult a terminat, la o universitate privată, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Administraţie Publică, cu o notă de 9,60 la licenţă.

Numai că, în continuare este angajat al municipalităţii pe un post de personal necalificat.

„Am lucrat 27 de ani ca mecanic de utilaje, dar societatea la care am lucrat s-a închis, a dat faliment. Bacul l-am avut odată cu copiii, că eu am făcut şcoală profesională...aşa erau timpurile atunci”, povesteşte Rică, care, în liceu, a fost coleg de bancă cu soţia sa, Mariana.

„M-am gândit că aşa voi găsi un serviciu mai bun... Cam greu de găsit un serviciu în administraţie, pentru că se cere vechime în domeniu. Sperăm să găsim un post mai bine plătit, se apropie pensia îndată , să avem şi noi o pensie mai bună”, spune Rică, care se apropie deja de vârsta de 51 de ani.

Să faci liceul şi facultatea, la vârsta sa, când ai şi un serviciu, a fost o adevărată provocare, atât fizic, cât şi financiar.

„