Să ne imaginăm că locuim într-un oraș din SUA, din Danemarca, din Germania sau din orice altă țară care și-a mai pieptănat și spălat liderii politici, măcar până la nivelul la care să nu se facă de râs în public. Să ne imaginăm că un oarecare șef de instituție publică (încă nu zic primar, vedeți?) este atacat în vreun fel în media sau în spațiul comunitar. Știți ce ar face omul din orașul acela? Cel mai probabil, ar merge frumos la un avocat și apoi, după ce și-ar bea liniștiți cafelele, ar redacta o plângere și ar da în judecată persoana sau persoanele respective. Totul, civilizat până la plictiseala, vorba unui amic, ca-n Germania.
Lucru pe care l-a făcut, să-mi fie iertate comparațiile, fostul nostru primar Gheorghe Ciuhandu atunci când și-a purtat războaiele cu ziariștii care l-au deranjat. I-a târât prin tribunale, dar nu și-a permis să-i jignească în public. Și, sincer, nu mă gândeam la vremea respectivă că poate fi ceva mai rău, pentru un jurnalist mai ales, decât să te judeci cu primarul. Dar uite că se poate (și mă refer aici la toți cei care au fost „blagosloviți” de primarul ediția USL): să te iei în gură cu el, mojicește, ca pe stadion.
O lecție pe care Robu nu a învățat-o de la Ciuhandu este finețea. Și mai ales subtilitatea atacului. Războiul studiat, curat, dar cu cărțile pe față. Este, într-adevăr, mult mai crud, dar oamenii nu-și pierd respectul față de tine. Constatăm că primarul nu-și poate controla nervii și nici nu realizează că își dinamitează șansele de a mai avea un viitor politic în Timișoara. Pentru că oamenii așteaptă de la cei în care-și pun încrederea în primul rând o senzație de siguranță, prestanță mai presus de toate. Iar cineva care crede că arhetipul dictatorului “blând”, veșnic activ, mai ales când își varsă năduful în plină noapte, pe Internet, care nu e construit să-și asume greșeli, este un politician slab. Lipsa t
