De câteva zile, circulă pe net mai multe scrisori ale unor fete care afirmă că trăiesc în Anglia, deşi, din câte am putut şi noi să ne dăm seama, unele n-au ieşit niciodată din satul natal şi e îndoielnic că ar fi auzit de tren, darămite de avion. Am primit şi noi o asemenea misivă la redacţie şi o publicăm ca atare, fără să ne exprimăm vreo opinie pro sau contra, fiindcă avem deja frigiderele pline de carne până la Crăciun, după ziua de ieri:

Dragă presî, dragă ticule şi mămucî,

Aflaţi dispre mini că-s ghini, sănătoasă, şiia şi vă doresc şi dumneavoastră. Io-s a doua lună di când am ajuns la Londra şi pot să vă spun că dija m-am săturat, uăi di mini, di aiastă ţară spurcată! La înşieput, mi-o plăcut, fincă, după ce stai tri zile pitulată într-un containăr, îţi plaşi şi-n Somalia! Io, drept să vă zic, chiar am crezut că-s în Somalia, când m-o scos afară Gicu, şoferu’ de TIR de la noi din sat, şi mi-o zis să-mi cat un rost pi cilişea: oriunde mă uitam, videam numai negri.

Da’ nu negri din aşeia di avem noi, în capul satului, cu musteţi pi oală dânşii şi cu multi fusti dânsele. Negri, negri, mămucî, di noaptea dai piste dânşii pi uliţă că nu-i vezi! Norocu’ mieu că am găsit o fătucă tot di la noi, din Corocăeşti, care ştia rostul. Dânsa mi-o făcut cunoştinţă cu un domn, săr cum să zişi p-acilişa şi domnu’ aşiesta m-o trimis la lucru, pi un trotuar nou-nouţ, atuncea-l asfaltase Primăria!

Să ştii, mămucî, că-s foarte dizamăgită di Ocşident! Ocşidentalii aşeştia şi-or pierdut orişe urmă di bărbăţie. Iaca, trudesc aşilea di şepti săptămâni, am rezolvat suti di bărbaţi, di tăte culorile – negri, maronii, roşii, gălbui, albi, rozalii, chiar şi englezi verzi, din ăia de nu-i suportă pi străini – da’ un dos di palmă nu mi-o dat şi mie unul măcar, mămucî! Nu m-o suduit, nu m-o hâţânat di păr, nu mi-o învineţit nici un ochi, nimic, nimic, bre! @N_P