Pe vremea lui Ceaușescu, Paul Georgescu, romancierul, îi liniștea pe cei cu care stătea de vorbă la telefon spunîndu-le că securiștii care-i ascultă sînt, fără să știe, scribii fideli ai istoriei literaturii. Nici Securitatea, nici SRI-ul, care a moștenit ce n-a luat armata, în '90, din arhiva Securității, n-au publicat vreo contribuție la istoria literaturii române. Din dosarele care au ajuns la CNSAS, cîte au ajuns, jumulite și acelea, au mai ieșit la iveală ba cîte un turnător, ba niscai dosare de urmăriți, de pe urma cărora a mai apărut o carte care a stîrnit sau nu certuri literare. Ce s-a întîmplat însă cu turnătorii și cu ofițerii acoperiți, nu neapărat scriitori, care lucrau pentru DIE? Dacă-i întrebi pe cei de la SIE, ridică din umeri, asta dacă nu se uită la tine ca la extratereștri. Dacă pui însă aceeași întrebare vreunui „fost” de la SRI, ăla îți rîde în nas, ca la fraieri. Și eventual îți explică următoarele: Dacă e vorba de careva încă activ mai ai de așteptat, iar dacă e vorba de dosare care au rămas secrete și după '89, ai de așteptat și mai mult.

Sau, cum mi-a spus, colocvial, unul dintre ei, pînă o zbura vaca de Kobe! Cînd actualul director al SIE, Teodor Meleșcanu, a candidat la președinția României, un jurnalist l-a întrebat dacă a fost securist. În loc să-i dea un răspuns clar, albă sau neagră, diplomatul candidat Meleșcanu să turbeze, că umblă jurnalistul să-i strice imaginea cu întrebarea lui. Acum, după ce s-a reîncălzit cazul Hayssam, întreb și eu, altfel: Are vreo legătură numirea bătrînului diplomat Meleșcanu în fruntea SIE cu operațiunile în urma cărora Hayssam s-a întors, fără să vrea, în România? Și e adevărat că răpirea jurnaliștilor români a fost inițial o afacere de imagine pentru cineva care ar fi trebuit să-i mulțumească lui Hayssam, afacere care a scăpat de sub control, încît Hayssam a fost declarat terorist după ce a r