Surprins că la restaurantul „Brotăcei” din sectorul doi, al Capitalei se mai juca “serie”, un cititor ne povesteşte despre jocurile de noroc, de demult. Sursa: BOMBING.RO

Sorin Boc: „Pe vremuri oamenii stăteau la cârciumă ca şi astăzi. La grădinile de vară , poate din plictiseală, poate din dorinţa de câştiguri, exista obiceiul de a paria sume de bani pe numerele autoturismelor care dădeau colţul. De obicei, în centrul Capitalei, unde stăteam eu, se juca pe o sută de lei. Stăteam la grădină, dar şi în restaurante cu geamuri către stradă, iarna şi ziceam că numărul primei maşini care intră în câmpul nostru vizual se termină cu o cifră cu sau fără soţ. Cine ghicea lua banii.

Jocul mai complex era cu seria bancnotelor. Scoteai o hârtie de o sută şi adversarul tău trebuia să ghicească dacă suma ultimelor două cifre este par sau impar, dacă ultima este cu soţ sau fără soţ şi tot aşa. Cine ghicea lua banul. Dacă la maşini totul ţinea de hazard, la bancnote putem spune că intervenea şi puţină abilitate. Doi jucători aveau teancuri din care scoteau câte o hârtie, pe rând. Se presupune că ei ştiau deja ultima cifră (dacă se juca la ultima) şi, funcţie de răspunsul previzibil al adversarului, scoteau din teanc bancnota cu par, ştiind că celălalt va spune impar.

Am fost surprins să văd că acest joc, numit atunci “serie” se mai practica la un local situat la intersecţia străzilor Perticani cu Lacul Tei, numit „Brotăcei”. Acolo un cetăţean, cu aspect de nebun, aşezat la o masă strategică şi părând un obişnuit al casei, invita clienţii să joace „serie”, după ce le şi explica despre ce este vorba, căci majoritatea nu ştiau. Cât am stat eu nu a jucat nimeni. “