Scris de Diana Dutu - Interviu cu Adrian Cioroianu. O discuţie destinsă cu un om distins, prilejuită de lansarea primului roman semnat de Adrian Cioroianu, la Arad. Un dialog în care fostul ministru de Externe vorbește despre ultima sa carte, despre sensibilitate, televiziune, politică, istorie și… dragoste.

Am citit „Adulter cu smochine şi pescăruşi” la scurt timp după momentul apariţiei şi am descoperit un Adrian Cioroianu foarte diferit de personajul sobru de la televizor. Ce v-a determinat să vă exprimaţi în acest fel, să scrieţi un roman de dragoste?

ADRIAN CIOROIANU: Adevărul e că eu niciodată nu sunt sobru la televizor. Sunt mai obosit sau mai plictisit, ori mai vesel, uneori. Dar sobru nu mi s-a întâmplat foarte des să fiu. Ce m-a determinat să scriu această carte este tocmai… amuzamentul în raport cu realitatea cotidiană şi cu o emisiune de televiziune în care apăream des în perioada în care am scris acest text. După o baie de realitate, seară de seară – realitate politică, economică –, pur şi simplu mi-am dorit să spun o poveste. Asta e tot. Ca subiect, mi-am ales cel mai important subiect şi cel mai… primar, din toate punctele de vedere: relaţia dintre un bărbat şi o femeie. De aici încep toate lucrurile în lumea asta.O poveste care, precizaţi din capul locului, e pură ficţiune. Totuşi, realitatea n-are chiar nicio „vină”?

ADRIAN CIOROIANU: Nici dacă ar avea vreo „vină”, n-aş vorbi pe această temă. Dar, din moment ce spun că e o ficţiune… cine mă crede, bine; cine nu mă crede, la fel de bine.E multă emoţie în romanul dumneavoastră. Credeţi că sensibilitatea e un atu sau un dezavantaj în relaţiile dintre oameni?

ADRIAN CIOROIANU: E un mare avantaj, e un mare atu – şi al bărbatului, şi al femeii. Eu n-aş putea să trăiesc alături de o femeie care nu are sensibilitate, după cum bănuiesc că nici o femeie nu poate trăi alături de un bărbat li