De unde până unde ideea asta? Dacă mă întrebaţi de ce facem asta şi de ce tocmai traseul ăsta nu ştiu exact ce să răspund. Uneori mă întreb şi eu, dar nu îmi vine în minte un răspuns evident. Pentru că aşa am simţit, pentru că am constatat că mă gândeam din ce în ce mai mult la această idee şi m-am lăsat dus de val, până când s-a transformat într-un vis.
Şi este extraordinar de plăcut atunci când începi să faci să se întâmple lucrurile pe care le visezi.
Încerc să găsesc însă şi nişte argumente raţionale şi să văd ce anume m-a sedus la povestea asta.
Mi-a plăcut ideea de a trece peste Alpi şi de a mă întoarce de undeva de departe şi dupa ceva timp, către casă. Acasă e cea mai frumoasă destinaţie de întoarcere. Iniţial am zis că va dura o lună, dar avansând în proiect am ajuns la o lună şi jumătate dacă totul merge şnur. Speram că aşa va fi şi că vom petrece această călătorie fără incidente şi sper să reuşesc aşa cum mi-am propus să ajungem pe 10 septembrie acasă.
Mi-a mai plăcut ideea de călătorie-expediţie, în care eşti tu cu tine şi cu camarazii tăi, în care contează echipa mai mult decât individul, în care „joaca” şi neprevăzutul, incertitudinea, norocul. Nu ştii exact ce o să faci mâine şi cu ce situaţii te vei întâlni şi cum le vei rezolva. Şi asta, pentru mine cel puţin, este un lucru care te ţine viu. Prin urmare, am exclus din start posibilitatea de a fi însoţiţi de o maşină sau o rulotă pe parcursul traseului. Să vedem ce putem, să vedem cum ne descurcăm, să tragem de noi, să fim liberi. Să fim noi cu noi. Mi-a plăcut şi m-a inspirat filmul lui Mark Beaumont, „The man who cycled the world”, făcut de BBC. Iniţial am zis că asta o să fac şi eu, să călătoresc în jurul lumii, dar mai e până acolo… poate cândva, cine ştie?!
Îmi mai place ideea de a găsi provocări noi, de a-mi testa posibilităţile, de a vedea ce pot şi ce nu. Probabi
