Repere biografice. Cel care va deveni o icoană internaţională a revoluţionarului fără prihană s-a născut într-o familie argentiniană prosperă, dar la doi ani s-a îmbolnăvit de astm. Această boală, care-l va chinui toată viaţa, l-a ambiţionat însă să facă sport şi medicina, facultate pe care a absolvit-o la Universitatea din Buenos Aires în 1953. La douăzeci şi trei de ani, în 1951, împreună cu prietenul său Alberto Granado (1922-2011) a început o lungă călătorie pe motocicletă în mai multe ţări din America Latină, luând astfel contact cu multele inechităţi sociale şi rasiale, cu abuzurile dictatorilor, cu exploatarea marilor companii americane (mai ales a lui United Fruit Company), cu mizeria şi suferinţa oamenilor săraci: toate aceste experienţe îi vor marca definitiv convingerile politice şi revoluţionare. În 1953 Guevara a ajuns în Ciudad de Guatemala, unde s-a angajat în slujba administraţiei preşedintelui Jacobo Arbenz Guzman (1913-1971), care încerca o reformă agrară în favoarea ţăranilor guatemalezi şi în defavoarea companiilor americane. Ca urmare, acesta a fost înlăturat de la putere printr-un puci militar, cu sprijin CIA, la 27 iunie 1954, iar Guevara a fost nevoit să se refugieze în Mexic împreună cu soţia sa, Hilda Gadea (1921-1974), o revoluţionară ferventă, care îi era şi îndrumătoare ideologică. În Ciudad de Mexico i s-a spus „Che” Guevara, deoarece folosea des, în manieră argentiniană, interjecţia „che” (Cormier, 2007, Che Guevara. El Comandante, Univers, pp. 25-28).

Pe 8 iulie 1955, Guevara s-a întâlnit pentru prima dată cu Fidel Castro, pentru a se ralia „Mişcării 26 iulie” (M-26-7) condusă de acesta, devenind „creierul revoluţiei cubaneze”, în timp ce Fidel era considerat de revista Time Magazine „sufletul” ei, iar fratele mai mic al acestuia, Raul Castro, „pumnul revoluţiei” (Sierka, 2011, p. 212). Che Guevara a fost alături de Castro