Cioplit în mărime naturală, craniul de cristal, supranumit şi „Craniul malefic“, rămâne încă unul dintre cele mai misterioase artefacte descoperite vreodată, pentru că nimeni n-a reuşit să-i descopere originea, să explice modul de realizare sau straniile fenomene care sunt asociate cu el, relatează www.meteoweb.eu.

Originea craniului de cristal e controversată şi azi. El a captat atenţia întregii lumi pentru prima dată, în secolul trecut, la mijlocul anilor ‘50, datorită aventurierului şi arheologului britanic Frederick Mitchell-Hedges. Acesta susţinea că, în 1924, în timpul unei expediţii în Lubaantun, Belize, fiica lui Hegdes a descoperit craniul în apropierea unui templu mayaş chiar în ziua în care împlinea 17 ani. Craniului îi lipsea mandibula, care a fost găsită ulterior, câteva luni mai târziu, la câţiva metri distanţă de locul descoperirii iniţiale. Mitchell-Hedges a povestit că la început nu a vrut să ia artefactul cu el, oferindu-l preoţilor locali, însă aceştia i l-au oferit cadou de rămas bun în momentul părăsirii locaţiei. Nu la mult timp după ce craniul a fost prezentat în public, povestea descoperirii lui a fost infirmată. Mai multe voci susţineau că, în realitate, Mitchell intrase în posesia lui abia în 1943, în urma unei licitaţii. Cei doi Mitchell, tatăl şi fiica, nu au putut dovedi în nici un fel posesia artefactului înainte de această dată, neputând explica de ce nu există fotografii cu craniul şi de ce l-au prezentat abia după 19 ani.

Părerea specialiştilor

Craniul Mitchell-Hedges a fost îndelung studiat, una dintre cele mai amănunțite analize efectuându-se în 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetătorilor li s-a părut cu atât mai misterioasă originea şi modalitatea în care ar fi putut fi realizat acesta, cu cât toate indiciile le întăreau convingerea ca acesta fusese sculptat împotriva axei cristalului. Ce