Nu există o strategie de investiţii, reforma sectorului de stat este limitată şi incompletă, arieratele sufocă bugetul, iar piaţa muncii a pierdut din competitivitate şi flexibilitate.

Cine deschide cutia neagră a pactului de coabitare nu găseşte mare lucru în ea. Preşedintele şi premierul au tras o cortină de fier, plasându-şi deoparte şi de alta interesele strategice, fără a se putea abţine să nu privească râvnind la jucăriile celuilalt. Este un joc strategic al cărui efect secundar şi pervers este că ochii tuturor sunt aţintiţi asupra celor doi iar restul pare lipsit de importanţă. Cei doi ocupă astfel centrul nervos al pasiunilor publice iar replicile lor de cuplu înstrăinat şi sălbăticit de ură au un ecou asurzitor care-i lasă pe alegători cu timpanele sparte şi surde la alte discursuri politice.

România se apropie de o nouă etapă de finanţare europeană iar guvernul a primit deja o bilă roşie de la Comisia europeană care susţine că proiectele făcute de autorităţile de la Bucureşti sunt incoerente. Nu există o strategie de investiţii, reforma sectorului de stat este limitată şi incompletă, arieratele sufocă bugetul, iar pentru că salariile au crescut mai mult decât eficienţa, piaţa muncii a pierdut din competitivitate şi flexibilitate. Adevărul e că multe privatizări strategice întârzie sau sunt blocate până anul viitor iar datoriile companiilor faţă de stat au crescut ameţitor. Numai CFR are de dat jumătate de miliard de lei la fisc. Nivelul arieratelor era la începutul anului de cinci miliarde de euro, atârnând greu de gâtul creşterii economice şi adâncind deficitul bugetar.

Din cauza datoriilor acumultate, multe spitale sunt pe punctul să-şi închidă porţile iar investiţiile de interes public sunt ca şi inexistente. Aceştia sunt factorii de risc constataţi de comisarul european pe economie şi de analiştii economici.