Dacă investițiile în energia verde și-ar fi urmat cursul firesc încă din anii ‘70, când România era foarte activă pe acest segment, cel mai probabil acum ne aflam printre marii producători de echipamente

Energiile în regenerabile au început să fie luate în calcul la nivel industrial încă din anii ‘90, însă au prins avânt în anii 2000 atât din punctul de vedere al creşterii numărului de proiecte, cât şi din punctul de vedere al tehnologiilor folosite. Iar eolienele au avut un salt tehnologic imens în ultimii zece ani.

„Dacă la debut aveam turbine eoliene sub 1 MW, la începutul anului 2005, au apărut turbinele eoliene multi-MW. Deşi demult apărute pe piaţă, tehnologiile în domeniul surselor regenerabile sunt încă la început, şi potenţialul lor este foarte mare“, spune Sebastian Enache, business development manager Monsson Group, cel mai mare dezvoltator de parcuri eoliene la nivel local. În timp ce echipamentele din alte domenii de producere a energiei, precum nuclear, hidro, petrol şi gaze, au sute de ani de expertiză, cercetare şi dezvoltare, cele din energia regenerabilă sunt la început, şi pentru o mare parte a planetei au ajuns se reprezinte viitorul, în condiţiile în care unele resurse naturale încep să se termine.

„Ceea ce nu foarte mulţi ştiu este că România a fost, în anii ‘70, pe o poziţie apropiată de cea a unui lider în domeniul dezvoltării acestor tehnologii. În acea perioadă, majoritatea blocurilor şi hotelurilor de pe litoral erau acoperite cu panouri solare pentru încălzirea apei menajere. În mod experimental, România avea instalate în Dobrogea peste 100 de turbine eoliene, de sub 100 KW, cu ax vertical“, adaugă Enache. Mai mult, în domeniul echipamentelor şi aparaturii de măsură şi control pentru energie eoliană, România se afla printre primele ţări la numărul de brevete şi de prototipuri.

Altfel, raportul „Energia eoliană ş