Mulţi turişti japonezi care vizitează Parisul suferă adevărate şocuri pe linie psihologică, fiind ei afectaţi de deosebirea enormă dintre legenda oraşului liniştit, boem, ospitalier, mirosind a parfumuri franţuzeşti şi realitatea de pe teren. Ambasada Japoniei asigură consiliere psihologică prin specialişti şi asistenţă spitalicească, în cazuri grave. Şi vorbim de oameni care iau masa între două cutremure, ascultând la radio avertizările de tsunami. Eu zic că cel mai bun tratament recuperatoriu ar fi transportarea lor de urgenţă la Bucureşti, unde vor suferi un contraşoc binefăcător, dimpreună cu nelipsitele lor aparate foto. Prea sensibili şi exageraţi japonezii ăştia, aţi văzut ce bine se adaptează turiştii noştri oriunde în Europa, cu şocuri doar de partea gazdelor, portofelelor şi bancomatelor alogene!
Un fost student al Facultăţii de Teologie din Alba Iulia susţine că a fost exmatriculat datorită respingerii avansurilor sexuale venite din partea colegilor de canon dintr-o mănăstire. Eu nu-i înţeleg pe aspiranţii ăştia, ce cauţi, domnule, acolo, dacă-ţi lipseşte vocaţia?!
Într-un articol de presă ni se prezintă imagini dintr-o fabrică de mezeluri, pentru a ne lămuri şi noi cum se produc automatizat cremvurştii mic dejunurilor noastre. Şi noi care credeam că sunt manufacturaţi, bucată cu bucată, de tinere virgine, fără de păcat şi toate absolvente de institute alimentare. Aşteptăm acum fotografii şi cu fabricarea muştarului, despre care noi avem viziuni cu bunica înghesuindu-l în borcane cu linguriţe de argint, descântate şi sfinţite în izvoare făcătoare de minuni gastrice.
După ce ieri am citit cum va colapsa inevitabil Facebookul, azi aflăm că amicul Zuckerberg a crescut afacerile progeniturii sale cu peste 50% într-un an. Să dăm like, să nu dăm like? Mai bine ne împiedicăm, că tot facem zilnic asta citind noutăţile bine documentate din presa
