Așa cum, în urmă cu opt milioane de ani, un cimpanzeu a întemeiat omenirea, tot astfel, în 1600, s-a născut Gheorghe, fondatorul familiei Ghica, dintr-un tată albanez și o mamă de ultima speță. Multă vreme, copilul a crezut că va îmbrățișa cariera unchilor și fraților săi, aceea de mic răufăcător în piața de pește din Pireu, dar șansa i-a surîs în timpul unei urmăriri insistente, iar Gheorghe a ajuns, astfel, în capitala blîndei Moldove. Aici, după ce s-a asigurat că urmăritorii s-au lăsat păgubași, s-a îndeletnicit cu negoțul, ba vînzîndu-și un coleg, ba cumpărînd un vameș. Vasile Lupu prețuia acest comerț, așa că l-a poftit la curte și l-a făcut mare vornic.

Fiindcă vorbea patru limbi și turcește, Gheorghe a fost trimis capuchehaie la Constantinopole. Acolo a slujit cu așa pagubă interesele Moldovei, încît, în 1659, sultanul l-a făcut domn. Nu s-ar zice că domnia a fost chiar cadoul pe care Gheorghe Ghica și l-a dorit de ziua lui, fiindcă fostul domn al Moldovei, fostul domn al Munteniei și principele Transilvaniei i-au pregătit o armată de detronare la Strunga. Bătălia de la Strunga, cîștigată de Gheorghe Ghica, poate fi descrisă ca lupta de apărare a patriei de către turci și tătari. Moldovenii-moldoveni nu prea s-au arătat la fața locului, ei fiind trimiși de domn să mai strîngă din biruri cîtă vreme jefuitorii clasici erau ocupați cu războiul. După victorie, Ghica Vodă participă la prădarea Transilvaniei, eveniment din care și turcii, și tătarii au avut de învățat. Anul următor, dușmanii îl înving la Jijia și-l alungă în mijlocul dropiilor și al popîndăilor din Bugeac, dar tătarii, speriați să-l vadă în mijlocul resurselor hoardei, îl reinstalează pe tron. Gheorghe Ghica trece apoi pe tronul Țării Românești, unde e imediat atacat de predecesorul său. Pînă să fie izgonit peste Dunăre și reinstalat de ieniceri, Ghica Vodă apucă să dărîme Tîrgoviște și