Celebrul atlet jamaican Usain Bolt a reuşit să sfideze legile aerodinamicii devenind cel mai rapid om al planetei, în ciuda faptului că fizicul său nu îl avantajează deloc, conform unui studiu realizat de o echipă de cercetătorii de la Universitatea autonomă din Ciudad de Mexico. Cu o înălţime de 1,96 m, Bolt trebuie să depună un efort mai mare decât alţi sprinteri pentru a învinge forţa aerului, însă acest lucru nu l-a împiedicat pe “Fulgerul” jamaican să doboare de mai multe ori în ultimii ani recordurile mondiale la 100 m şi 200 m. Conform modelului dezvoltat de echipa condusă de la Jorge Hernandez de la Universitatea din capitala mexicană, timpul de 9,58 secunde realizat de Usain Bolt la Campionatele Mondiale de la Berlin, din anul 2009, a necesitat o forţă medie de 815,5 newtoni, iar atletul jamaican a atins o viteză medie de 12,2 metri pe secundă. Însă, potrivit cercetătorilor, cel mai uimitor în această performanţă a fost faptul că o mare parte a efortului depus de Bolt a fost anulat de rezistenţa aerului. Ţinând cont de altitudinea pistei de la Berlin, de temperatura din momentul cursei şi de profilul lui Bolt, s-a calculat că sprinterul jamaican a avut un “coeficient de rezistenţă la înaintare” de 1,2, altfel spus este mai puţin “aerodinamic” decât media oamenilor. Conform acestor calcule, Bolt a dezvoltat 81,58 kj de energie în timpul celor 9,58 secunde ale cursei, însă doar 7,79 la sută din această energie a servit mişcării. Restul de 92,21 la sută a fost absorbită de forţa de rezistenţă, impusă de condiţiile terestre, care s-a opus celei pe alergătorul a depus-o pentru a înainta. Cercetătorii au calculat, de asemenea, că Bolt a avut o putere maximală de 2.169,5 waţi după numai 0,89 secunde de cursă, în timp ce se afla la jumătatea vitezei sale maxime, ceea ce demonstrează efectul aproape instantaneu al forţei aerului. “Coeficientul forţei de rezistenţă pe