Na. Vreau din start să bolduiesc şi să scap: e moartea pasiunii să comentezi cugetările lui Emiluţ despre politica mare, despre cum un fost premier şi preşedinte al PD-PDL timp de şapte ani, laudă cu pioşenie alternativa (Mişcarea Populară) la PD-ul care l-a înălţat, urmând a se lupta cu balaurii USL :)
Politica lui Boc este precum o poezie fabricată. O mimare a unor emoţii simple şi nu foarte inteligente dar extrem de populiste. Cert este că undeva în little bang-ul care l-a determinat să se întoarcă la Cluj, imaginea Politicanului i-a capturat fiinţa, abandonând primăria.
Dar care-i speţa de astăzi?
Studenţii clujeni (între 80.000 – 100.000/an), industria grea a oraşului, noii muncitori ai urbei pe care se presupune că o administrează dl. Boc, vin să înveţe o meserie, cheltuind foarte mulţi bani în oraşul care vremelnic sau nu îi găzduieşte: chirii, mâncare, taxe, distracţie, haine, băutură, etc.
Practic studenţii lasă în Cluj, mai mulţi bani decât cuprinde bugetul anual al municipiului şi ţin în spate sectoarele de servicii, entertainment, cultură, IT, etc. Câteva sute de milioane de euro/an rămân sub o formă sau alta în Cluj-Napoca.
Studenţii împreună cu populaţia stabilă a Clujului formează una din cele mai mari pieţe ale României, peste 400.000 de consumatori pentru o perioadă de cel puţin zece luni pe an, aici amintind şi faptul că în postura de centru universitar, Cluj-Napoca beneficiază de o plajă de recrutare profesională foarte extinsă, depăşind tradiţionala sferă de influenţă transilvană.
Sigur că această industrie trebuie întreţinută, însă pentru Boc studenţii nu reprezintă o investiţie politică, deoarece C.I. a multora nu le permite să-l voteze, fiind mai accesbile şi mai consistente electoral populismele octogenare (doar 3% dintre studenţii cazaţi în cămine au votat în 12 iunie 2012).
În ultimele zile, mai mulţ
