Profesorul Constantin Schifirneţ (67 de ani) povesteşte că îi plăcea, încă de copil, să lectureze în natură, la aer curat, în timp ce se ocupa de treburile gospodăreşti şi nu numai.
Pe biroul lui Constantin Schifirneţ sunt aşezate două teze de doctorat. Au, după ochi, câte 300 de pagini, iar el le-a citit, le-a evaluat şi le-a însemnat cu roşu, aşa cum îi place, pentru adăugiri şi modificări. Constantin Schifirneţ lucrează cu doctoranzii, fiind coordonatorul Şcolii Doctorale „Ştiinţele Comunicării“ din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti, dar şi cu bobocii, predând sociologie studenţilor de anul I de la aceeaşi facultate. În timp ce ne vorbeşte despre activitatea profesorală, despre sutele de articole scrise şi cărţi coordonate, despre munca de cercetător când identifica problemele tinerilor sau despre profesorul tânăr, „cu coamă blondă“, care l-a influenţat să urmeze Facultatea de Filosofie, Constantin Schifirneţ mai face câte o pauză. Are aceste nedumeriri: de ce elevii sau studenţii, şefi de promoţie, nu reuşesc în viaţa socială sau cum, în filmele americane, un laitmotiv este baia, „trebuie să fie o scenă în baie!“, după cum bine a observat. Profesorul nu ne oferă imediat un răspuns, dar ne promite că va studia şi va cerceta – sociologic, desigur – problemele.
„Weekend Adevărul“: Domnule profesor Schifirneţ, deosebit nume aveţi.
Constantin Schifirneţ: Şi rar! În comuna de unde sunt eu, Bahna (n.r. – judeţul Neamţ), de care aparţin nouă sate, sunt multe familii care poartă acest nume. De altfel, Iorgu Iordan, un mare lingvist şi filolog, a publicat, în 1983, „Dicţionar al numelor de familie româneşti“. Am avut, vă daţi seama, curiozitatea să caut numele meu. Şi l-am găsit. Deşi în acest dicţionar Iordan susţine că majoritatea numelor româneşti au origine străină – cum m-aş fi aşteptat să aibă şi al meu –, d