După scrisoarea trimisă, direct din Anglia, de un grup de băieţi cu ochi albaştri, înghesuiţi sub o ie de jună studentă ariană, d-a noastră, din bobor, o altă misivă a încins mediul virtual: mesajul transmis de Oana Stancu şefului ei direct, Mihai Gâdea, şi subalternului acestuia, Adrian Ursu. Poeţii proletcultişti ai obsendatului deceniu, scribălăii pupincuriştii ai lui Ceauşescu şi mii de generaţii de lingăi de toate naţiile şi limbile ar fi putut să-şi ia notiţe de la duduia cu papile de catifea.

Mai rar ţi-e dat să auzi atâta ipocrizie înghesuită în câteva fraze. Ridicându-l la icoane pe “Mihai Viteazul”, care a înfruntat cu bravură liftele păgâne de la DNA, dolofana Oana a lăudat, in extenso, întreaga Antena 3, cu toţi muncitorii ei, lăudându-se, implicit, pe sine. La un moment, s-a încurcat şi ea în atâtea limbi, fiind cuprinsă, inevitabil, de dilema câinelui care se autosatisface oral în coteţ şi se întreabă, filosofic: frate, eu acuma dau sau iau?

E drept că donşoara Stancu l-a avut drept model într-ale linguşelii greţoase, pe însuşi Gâdea care, dacă vă mai amintiţi, i-a aplicat şi el mogulului, cu buzişoarele alea de trei ocale bucata, acelaşi tratament, de n-a mai stat săracu’ Felix o săptămână pe bucile curului, de teamă să nu-i strivească sărutul, vorba poetului.

Dar eleva şi-a depăşit cu mult maestrul. Făcând aluzie subtilă la religia de pocăiţi (fiindcă un rob al banului, ca Gâdea, n-are credinţă, are doar religie) a şefului direct, Oana l-a numit pe acesta “frate de surori” şi i-a închinat un pomelnic de ditirambi, proslăvind calmul şi stăpânirea lui de sine în faţa caiafelor băsiste: “Mihai Gâdea a avut o furtună în el de potolit”. Păi asta nu-i nimic, cucoană, să-l fi văzut matale pe Ciuvică o are mică (bravura), cum tremura ca piftia, de ziceai c-a avut un Parkinson de potolit!

Şi, ca să pună bomboana pe colivă şi să fie sig