În etapa economică actuală, blocajul financiar și riscul de neîncasare al creanțelor au devenit o prezență din ce în ce mai vizibilă. Pe de altă parte, creditul bancar nu este, întotdeauna, o soluție atractivă pentru antreprenori, atât din cauza costurilor pe care le implică, cât și hățișurilor birocratice. În aceste condiții, tot mai multe firme apelează la împrumuturile acordate între persoane juridice, fie ele afiliate (din grup) sau nu

În acest context, se pune întrebarea referitoare la legalitatea acordării acestor împrumuturi. Iar analiza ar trebui să fie diseminată în situația împrumuturilor acordate fără dobândă, cât și a celor remunerate (purtătoare de dobândă).

1. Dacă împrumutul este acordat fără perceperea unei dobânzi aferente

Din analiza corelativă a prevederilor art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 1 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că societățile comerciale sunt persoane juridice cu scop lucrativ și beneficiază de acele drepturi reglementate prin cadrul normativ şi actele constitutive de înfiinţare. În consecință, nu dispun de aptitudinea legală de a face gratuităţi - nici chiar în cazul acordării de împrumuturi fără dobândă firmelor afiliate - deoarece această activitate nu poate fi calificată ca fiind un act de comerţ, fiind contrară scopului pentru care s-a înfiinţat şi funcţionează societatea comercială care acordă împrumutul.

Din practica promovată în ultimul timp de organele fiscale, se constată că acestea se folosesc de prerogativele date de art. 11 alin. (1) Cod fiscal, conform căruia pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conținutul economic/substanța economică a acesteia. Pornind de la această premisă, uneori, împrumutul respectiv este recalificat ca fiind un avans încasat de firma beneficiară a împrumutului.