Încă de la ora 16,00 (joi, 25 iulie 2013), Elvira Romaniuc, directoarea Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina de la Gura Humorului, se afla pe treptele de la intrare, primindu-şi oaspeţii pentru vernisajul expoziţiei ,,George Löwendal. Dialoguri estetice bucovinene”.

Solidar, o solidaritate de oameni care şi-au dedicat viaţa, cu pasiune şi competenţă, unei instituţii de cultură, printre primii a ajuns Gheorghe Dăscălescu, directorul Muzeului de Artă ,,Ion Irimescu” Fălticeni, împreună cu soţia, prof. Catinca Dăscălescu. A fost momentul în care am aflat cu stupoare că directorul Gheorghe Dăscălescu, în urma interpretării, să spunem, fără culturalitate, a unei ordonanţe guvernamentale, nu mai este director, ci şef de serviciu (cum ar fi, adică, şeful serviciului financiar ori de gospodărie comunală al unei primării), directorii trebuind să aibă cel puţin 15 angajaţi. Lăudabil în acest caz că o instituţie monumentală de talia muzeului ,,Ion Irimescu” reuşeşte să se descurce cu mai puţini şi ridicol să crezi că nu valoarea exponatelor, prestigiul instituţiei, ci numărul angajaţilor hotărăşte titlul celui care o conduce! Vom trece deocamdată peste acest amănunt, generator de mâhnire şi indignare, ca să spunem că directorii Elvira Romaniuc şi Gheorghe Dăscălescu au colaborat, ca de atâtea ori, şi de data aceasta, pentru o uvertură pe măsura evenimentului, graţie flautului într-adevăr fermecat al fălticeneanului Nicolae Maxim, prim-solist al Filarmonicii ,,George Enescu” din Bucureşti.

Ascunsă privirilor de interviurile pentru presa scrisă şi audio-vizuală aproape până în clipa prezenţei la microfonul vernisajului, nu doar frumoasă (prof. Ileana Paranici ne atrăgea atenţia cât de mult îi seamănă faimosului său bunic), Ariadna Avram, preşedinta Fundaţiei Löwendal Bucureşti, a fermecat pur şi simplu publicul cu inteligenţa discursului şi cu intenţia (c