- Social - nr. 146 / 27 Iulie, 2013 In cateva randuri am fost si eu un umil credincios care a intrat prin poarta unui lacas monahal ce dateaza din perioada interbelica. Intr-un anume an, venind din Moldova spre obarsii in zi de sarbatoare crestineasca, am poposit la Manastirea "Sfantul Prooroc Ilie”, din Toplita Romana, a carei biserica zidita din caramida (situata in vecinatatea celei vechi din lemn) era inca fara pictura interioara. In acea zi de Sfantul Ilie, impreuna cu cei dragi mie, am asistat la Liturghia prilejuita de sarbatoarea aceea crestineasca. Era frumos si atunci la manastirea topliteana aflata in calea drumetilor, dar astazi ea se infatiseaza in toata splendoarea ei si in lumina preacurata a Dumnezeirii. Lacas monahal care in 2013 implineste 90 de ani de existenta. Gandul intemeierii manastirii toplitene l-a avut, in anul 1911, nimeni altul decat ctitorul ei, intaiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, (Elie) Miron Cristea, nascut in asezarea din capatul de sus al defileului montan ce se inchide jos, la Deda. Atunci, in 1911, fiind Episcop de Caransebes, a obtinut aprobarile autoritatilor bisericesti si ale statului roman. Drept consecinta, demareaza pregatirile intemeierii asezamantului. Dorinta lui Miron Cristea a fost sa fie ridicat intru pomenirea parintilor sai, taranii topliteni George si Domnita, si "pentru a fi schit calugaresc de slavire a milostivului Dumnezeu si de ruga pentru credinciosul sau popor romanesc”. 1923. Incepand cu acest an, rand pe rand, in jurul bisericutei din lemn, datata anul 1847 (adusa de la Stanceni), s-au inaltat cladiri necesare viitorului asezamant monahal. Fapt inedit: cladirea staretei a fost construita din materialul casei in care s-a nascut Patriarhul Miron Cristea. Anii au trecut si, dupa inscaunarea lui Miron Cristea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (1925), si la zece ani dupa Unirea Transilvaniei c