CFR Marfa a dus pe culmile absurdului pactul de coabitare dintre Victor Ponta si Traian Basescu. Pentru o scurta perioada, presedintele a lasat sa se inteleaga ca Romania ar putea fi condusa doar de catre Guvern. Era perioada in care il lauda pe Ponta si tara paruse a intra in zodia normalului.

Iluzia a durat cat o ploaie de vara, pentru ca Traian Basescu si-a amintit de puterea uriasa pe care a avut-o pana de curand si a pornit un razboi de recucerire: si a puterii, si a poporului.

In democratiile din Vest, incercate in timp si verificate in perioade extreme, un stat isi poate permite luxul de a lasa doua sau mai multe centre de putere sa creasca in mod identic, controlandu-se unul pe altul: guvern - parlament - presedintie. In SUA mecanismul de "check and balance" al puterilor statului are rolul de a asigura tocmai faptul ca nimeni nu va concentra prea multa putere. Prin acest "check and balance" toti se tin sub control de ceilalti si fiecare de tentatia de a controlul tot jocul.

In Romania, pana si mimarea unui "check and balance" intre Guvern si Presedintie s-a dovedit a fi imposibila, ciocnirea celor doi centri de putere producand de fiecare data pagube considerabile. In jurul acestor doi centri de putere ai statului s-au dus majoritatea bataliilor, iar odata cu sosirea lui Traian Basescu la Cotroceni balanta s-a dat peste cap definitiv. Premierii care nu s-au facut ascultatori sau nu s-au lasat ghidati si controlati de la Cotroceni au sfarsit intr-un razboi lung, absurd si fara sens cu presedintele.

Invatat de pe vapor sa detina controlul pana la ultimul om, lui Traian Basescu ii vine probabil greu sa se predea in fata lui Ponta. Iar in razboiul declansat de privatizarea CFR Marfa nu mai e vorba doar despre vagoane taiate si vandute la fier vechi, asa cum e mai mult decat bataia din jurul si din interiorul servici