Una din legile lui Murphy spune că în ziua în care te trezeşti că nu te doare măseaua, nu trebuie să te bucuri. E primul semn că o să te doară

Nu-i nici un secret că la Steaua stă să se întîmple ceva. O primă dovadă în acest sens e aşteptarea. Ce ar fi să se întîmple? Nu ştie nimeni, dar e fapt că toată lumea se întreabă dacă liniştea de azi nu-i cumva aceea dinaintea furtunii. Becali nu punea presiune pe echipă şi pe corpul tehnic. El era în toate privinţele presiunea, chiar şi cînd exploda de bucurie. Problema la Steaua e absenţa presiunii. Tot ce ar putea să se întîmple de acum înainte la Steaua va primi unele rezolvări diferite de rezolvările pe care le-ar fi impus în modul cel mai autoritar cu putinţă în fotbal patronul. Vor fi soluţii cu o autoritate îndoielnică. O autoritate de la distanţă şi diminuată de condiţia de izolat a patronului nu mai e sută la sută funcţională.

Cu Becali la înaintare, istericul Mihai Stoica n-ar fi licitat la pragul clinic al firii sale. Cu stăpînul în preajmă, şi-ar fi făcut repede calculul la ce pierde. Tot ce era de pierdut şi de cîştigat la Steaua ţinea de autoritatea lui Becali. Cu fiecare zi care trece, Becali e tot mai departe de decizii. Nici una din deciziile luate de slujbaşii săi, indiferent că-s proaste sau bune, nu este, garantat, şi aceea pe care ar fi instituţionalizat-o cu mult aplomb patronul. Poate hotărîrile mari încă îi aparţin, dar cele curente sînt multe şi cele mari îşi pierd din efect datorită înmulţirii celor zilnice şi de natură să-i irite pe jucători.

Sînt convins că jucătorii se întreabă la fel de neliniştiţi ca suporterii şi ca toată suflarea fotbalului dacă Steaua va suferi din cauza necontrolatului şi prost crescutului său manager. Mai mult, jucătorii au o nelinişte în plus deoarece simt pînda adversarilor din campionat. Cînd Steaua are ceva de pierdut, mai multe echipe din Li