pentru Gherasim Luca, la centenar (1913-2013)

De pe podul Mirabeau, zboară un înger cu aripi ude

De la etajul casei lui Gherasim cade o pană însîngerată

Nu e loc pentru poeţi în lumea asta înghesuită de netoţi

O bucată de asfalt poartă numele lui Paul Celan

Cade şi ea în apele Senei cu zgomot şi ţipăt, cu plînset

Cade o ploaie spre cer, cade cerul spre Paradis

Un cal răsturnat învelit în cearşafuri trage brişca cu mortul

Şi se împotmoleşte în făţărnicia Franţei

Voi ne-aţi omorît poeţii şi vă trag la răspundere

Răsfoind calendarul istoriei literare:

Voronca, Fundoianu, Celan, Gherasim Luca

Pulsul meu slăbeşte, aş vrea să mă sinucid aici, în fotoliul meu

La fereastră cîntă o pasăre albă

“Dialectica dialecticii", mi se sparg urechile

Tai fotografia în pătrate egale

“Cubomania” nudului, libertatea şi limpezimea morţii

Eşti transparent, te-ai dizolvat în apele Oceanului,

Balenele vor face dragoste pasionantă, apasionanta, pasanta...,

Pass... pasteurizata, passpartizanta

Evreul, poetul nu se ascunde după cortină

El se autoexecută, nu e om, e un suflet

O dublă negaţie, o triplă renunţare

Moartea e voiajul limpede al unui “vampir pasiv”

Care face tumbe în spaţiul erotic

Ne-am întîlnit la colţul destinului american

Şi ne-am împletit braţele ca lianele albastre,

Pe viaţă şi pe moarte şi pe veci.

din volumul Poeme din Exil, Editura Paralela 45, 2000.

pentru Gherasim Luca, la centenar (1913-2013)

De pe podul Mirabeau, zboară un înger cu aripi ude

De la etajul casei lui Gherasim cade o pană însîngerată

Nu e loc pentru poeţi în lumea asta înghesuită de netoţi

O bucată de asfalt poartă numele lui Paul Celan

Cade şi ea în apele Senei cu zgomot şi ţipăt, cu plînset