„Înger blând”, dar care a uitat să se-nchine, devenind „poetul tragic al Bucovinei“ (I. D. Popescu), Posteucă şi-a pribegit viaţa şi cărţile, care au văzut lumina tiparului la Madrid, „Carte de cântece româneşti“ (1953) şi „Poeme fără ţară“ (1954), în America, la Cleveland, „Cântece din fluier“ (1960) şi în Mehico, „Catapeteazmă bucovineană“ (1963), în Bucovina apucând să publice, pe lângă poemele din „Răboj” şi din „Glasul Bucovinei”, ciclul de „Cântece de drum şi popas“, în „Junimea literară”.

„Înger blând”, dar care a uitat să se-nchine, devenind „poetul tragic al Bucovinei“ (I. D. Popescu), Posteucă şi-a pribegit viaţa şi cărţile, care au văzut lumina tiparului la Madrid, „Carte de cântece româneşti“ (1953) şi „Poeme fără ţară“ (1954), în America, la Cleveland, „Cântece din fluier“ (1960) şi în Mehico, „Catapeteazmă bucovineană“ (1963), în Bucovina apucând să publice, pe lângă poemele din „Răboj” şi din „Glasul Bucovinei”, ciclul de „Cântece de drum şi popas“, în „Junimea literară”.