Campania ”125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă” continuă cu trei mănăstiri istorice din judeţul Olt, care au darul de a te teleporta în trecut. Aici, la mănăstirile Brâncoveni, Clocociov (Slatina) sau la Măineşti (Balş), ai ocazia de a vedea locuri încărcate de istorie, legende şi, nu în ultimul rând, credinţă.
Ca să ajungi la Mănăstirea Brâncoveni (FOTOGALERIE), drumul este uşor de găsit. Lăcaşul sfânt se află la o distanţă de numai 20 de kilometri sud-vest de Slatina şi la şase kilometri de halta Pârşcoveni, pe linia ferată Piatra Olt - Caracal, puţin mai spre sud de orăşelul Piatra-Olt. Aici se ajunge pe drumul ce leagă localităţile Slatina şi Craiova (DN 65/E 574), făcând stânga spre oraşul Caracal (DN 64), iar, mai apoi, tot stânga, pe drumul comunal DC 80.
O poartă uriaşă din lemn sculptat te întâmpină la câteva sute de metri de mănăstire şi un indicator pe măsură, care îţi vesteşte că ai ajuns. Biserica este o construcţie atipică, fiind ridicată în câmpie, într-un loc jos, sub nişte dealuri, lucru care zădărnicea utilitatea fortificaţiei, fiind lesne de asediat. Găsim repede în cadrul mănăstirii un ghid, pe sora Andreea Nicolae, care ne povesteşte despre acest aşezământ, cu o voce molcomă, care te linişteşte şi te ajută să te transpui înapoi, în timp ce te plimbi, printre coloanele din piatră încărcate de istorie.
Plimbându-ne prin curtea mănăstirii învăluită într-o linişte aproape nefirească, aflu că boierii din familia Brâncoveni construiesc aici, în secolul al XVI-lea, ca loc de refugiu, ansamblul arhitectural Brâncoveni. Primul lăcaş a fost ridicat în 1570 de către Doamna Celea, bunica lui Matei Basarab, cel care avea să se nască deasemenea şi el în satul Brâncoveni. Jupâniţa Celea construieşte aici, mai exact, o bisericuţă din lemn la care slujeau doar călugări. Prima atestare documentara dateaza din 1582-1583, cân