Scandalul din jurul CFR Marfa incepe sa capete cote grotesti. Pentru oricine in afara de Victor Ponta este clar ca CSAT avizeaza privatizarile strategice doar in prima faza, adica avizeaza declansarea procesului de privatizare.
Insa restul aspectelor, de la licitatie, la semnarea si continutul contractului, nu intra in atributiile CSAT. De altfel, niciun contract de privatizare nu a fost pana acum avizat de CSAT.
Victor Ponta cauta insa o cale de a scapa de acest bolovan fara a deconta inca un esec. Si vrea sa scape pentru ca atat Gruia Stoica, cat si prevederile contractuale sunt atat de controversate, iar potentialele urmari electorale atat de grave incat a-si lega numele de aceasta privatizare este ultimul lucru de care are nevoie.
Uitandu-ma la intreg spectacolul oferit de premier, nu pot sa nu remarc inca o grosiera inconsecventa. Inainte de inceperea coabitarii, Victor Ponta ii reprosa presedintelui ca isi depaseste atributiile, ca intra in zona de competenta exclusiva a guvernului, ba chiar se straduia sa ii limiteze atributiile, inclusiv in privinta reprezentarii tarii la consiliile europene. Acum nu stie cum sa-l determine pe presedinte sa isi depaseasca atributiile, sa intre in zona de competenta exclusiva a guvernului.
Dar dincolo de acest spectacol al iresponsabilitatii si incompetentei, soarta CFR Marfa se profileaza dramatica.
Privatizarea este ratata, din fericire as spune, pentru ca altfel compania ar fi ajuns bucata cu bucata la fier vechi, iar angajatii someri. Gruia Stoica nu avea cum sa puna pe picioare o companie pe care a capusat-o pana la limita insolventei.
Dar faptul ca nu va ajunge pe mana lui Gruia Stoica nu inseamna ca CFR Marfa este salvata.
Ea avea nevoie de o privatizare serioasa pentru a se reechilibra. Nu a avut parte de asta din doua motive. In primul
