Se cuvine ca, măcar din când în când, să revizităm prevederile juridice de bază privind soarta omului, căci faptele care ne obligă se înmultesc vizibil în jurul nostru. Am în vedere, ca reper juridic, splendida discutie care a avut loc în Germania si care l-a adus din nou în prim plan pe unul dintre cei care au exercitat functia de lider al curtii constitutionale a acestei tări.

Este vorba despre Ernst-Wolfgang Böckenförde, care a dat anterior un volum impresionant, cu observatii originale privind conditiile democratiei astăzi, „Recht, Staat, Freiheit" (1991). Despre ce este vorba? În 1958, Günter Dürig a publicat vestitul sau comentariu la articolul 1 din legea fundamentală a Germaniei, care consacra „demnitatea umană" ca principiu constitutiv al noului stat german. După tragediile războiului si catastrofa din 1945, renumitul jurist era însetat să aseze demnitatea umană („Menschenwürde") cel mai sus în scara valorilor. El a mers până acolo încât a considerat că drepturile si libertătile fundamentale ale omului stau pe suportul respectării demnitătii umane.

Statul a fost conceput, în acest comentariu, care a dat linia directoare pentru interpretările juridice si rezolutiile tribunalelor, drept garant al demnitătii umane. Aceasta, demnitatea umană, era socotită a fi „principiul constitutional suprem al tuturor drepturilor obiective". Mai mult, Günter Dürig îsi asuma, în interpretarea demnitătii umane, traditia majoră a umanismului european: fiecare om este socotit om în virtutea înzestrării sale spirituale si a capacitătii proprii de a marca prezenta sa în lume. În sfârsit, având în vedere cazuistica afectării demnitătii umane, cunoscutul jurist a căutat să specifice cât se poate de mult, în sens juridic, garantarea constitutională a demnitătii umane.

În mod simptomatic, în 2003, Mathias Herdegen, a dat un nou comentariu la articolul 1 din legea f