În loc de motto…
*Premierul Victor Ponta: “O să vorbesc cu ministrul Justiţiei să discute cu procurorul general”.
*Ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc: “M-a sunat puţin mai devreme premierul, legat de această situaţie. Am vorbit cu domnul Niţu(Tiberiu Niţu, procurorul general al României - n.a.)şi l-am rugat să discute cu colegii noştri procurori”.
*Rezultatul: poliţiştii şi procurorii au renunţat la acţiune, deşi existau citaţiile; părinţii, care recunoşteau la tv că muncesc pe brânci pentru a achita şpăgile datorate profesorilor, au ieşit la grătar mai liniştiţi; iar elevii care ar fi urmat să îşi finalizeze studiile liceale cu câteva sute de euro în plic s-au simţit mai ocrotiţi ca niciodată de Sistemul în care şi-au pus nădejdea încă din şcoala generală, de la prima lucrare de control la care au putut copia pe rupte şi de la cea dintâi absenţă motivată din pix, cu altă şpagă, dată fie la profesor, fie la medic sau şi la profesor, şi la medic.
Cine nu aflat încă, să-şi facă mea culpa: premierul Victor Ponta este şi el OM! Iar omul ăsta are, bineînţeles, un suflet nobil, apoi mai are simpatii, pasiuni, compasiune, mai un interes meschin şi, evident, nenumărate limite, defecte, tare moştenite genetic, fisuri create de mediul în care s-a format.
În linii mari, privindu-l prin aceste dioptrii, OMUL Victor Ponta nu diferă prea mult de noi toţi, de norodul zilei de azi, popor ales care ar trebui să deschidă săptămânal o şampanie scumpă doar pentru a marca banalul privilegiu de a-l avea cârmuitor.
Ceva mai consistent de atât eu n-am putut pricepe din episodul politico-judiciar al fraudei de la bacalaureatul ţinut la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din Capitală.
Mai ales că la conturarea acestui tablou au participat în week-end-ul care s-a scurs chiar Micul El Însuşi (consider că „Micul Titulescu” are deja conotaţii prea modeste,
