Fiecare zi a devenit o luptă cu propriul sine. Ce s-a ales de toate lucrurile pe care le plănuiau, toate visele, toate iluziile? Mai sunt realizabile, într-un viitor care pare atât de sumbru uneori ? Tot felul de întrebări, multe dintre ele fără răspuns, le vin în minte. A existat cândva o vreme în care nu-şi puneau sub semnul întrebării propria personalitate, în care cruda realitate nu îi lovise încă, iar un diagnostic complicat nu-i urmărea permanent. Sunt oameni, indiferent de afecţiunea de care suferă, iar acest statut i-a făcut pe unii să înţeleagă că trebuie să-şi continue drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aşa au şi făcut. Dar schizofrenia lasă urme greu de şters cu buretele, iar uneori lupta cu prejudecăţile societăţii este mai aprigă decât cea cu boala. Schizofrenia este o boală mintală care nu alege. Ea apare la copii, tineri, vârstnici, indiferent de clasa socială, etnie sau religie. E un diagnostic crunt, dar asta nu înseamnă că viaţa nu mai poate avea împliniri. Medicaţia adecvată şi responsabilitatea faţă de boală îi fac pe cei bolnavi de schizofrenie să poată duce o viaţă normală, chiar dacă este dominată de pastile sau injecţii.
La Mihaela a debutat la bacalaureat
Viaţa tuturor schizofrenilor pare controlată de boală. Speranţele şi visele se pierd, iar viitorul devine incert. Toate aceste stări vin imediat după ce se pune durerosul diagnostic. Schizofrenia nu se vindecă, sau cel puţin încă nu există în lume tratamente miraculoase care să-i facă pe cei bolnavi să fie perfect sănătoşi. Dar nici pentru virusul HIV/SIDA nu există vindecare, iar asta nu înseamnă că purtătorii au renunţat să mai trăiască. Recăpătarea controlului asupra vieţii este posibilă doar dacă bolnavul îşi înţelege boala, o acceptă, nu se împotriveşte şi o supraveghează permanent. Simptomele pot fi ţinute sub control doar cu medicamentele specifice, iar atunci
