Un consilier prezidențial, domnul Sebastian Lăzăroiu, foarte activ pe Facebook, salariat al statului român, dar care se ocupă de înființarea unui partid politic, apreciază („dă like“) un fotomontaj care arată postul de televiziune Antena 3 după gratii. Am văzut fotomontajul pe fluxul Domniei sale și m-am îngrozit. Să îți placă să vezi ziariști după gratii pentru actele lor profesionale, să visezi la închiderea administrativă a unor canale de media, să încurajezi tendințele unora de a face presa vinovată de toate cele, de la pierderea amantei până la deficitul bugetar, sunt semnele unui ruinător deficit de judecată.

Presa raportează

Că o face bine sau rău, repede sau încet, cu o tentă propagandistică sau obiectiv, în interes public sau privat – acestea sunt temele unei discuții lungi, arareori purtată cu adevărat în vremurile noastre. Presa spune ce se întâmplă. Nimic mai mult.

Presa raportează publicului

Singurul stăpân adevărat al presei și jurnaliștilor este publicul – mulțimea de oameni anonimi și tăcuți, care plătesc ziarul și revista, abonamentul la radio, cablu și internet. Cum actul de a plăti presa nu implică totdeauna și consumul de presă (eu plătesc abonamentul la cablu, dar nu mă uit la televizor, în schimb copiii și nevasta mea se uită), o a doua măsură a succesului presei este audiența. Iar presa din România are audiență. Presa și jurnaliștii din România sunt mult mai apreciați de public (plătitor și consumator) decât politicienii. Orice trust de presă din România este văzut de public mai bine decât președintele, guvernul sau parlamentul. Există tendința ca aprecierea presei să scadă în ochii publicului din România – ceea ce este o problemă adevărată – însă, deocamdată, un ziarist bun (și câți sunt buni...) este mult mai de încredere decât orice președinte, ministru, deputat sau senator.

Presa r