Eşecul loviturii de stat de vara trecută şi al lui Crin Antonescu personal, condamnarea lui Relu Fenechiu, condamnarea lui Gigi Becali, eşecul lui Andrei Marga la ICR, eşecul previzibil al proiectului de Constituţie propus de Comisia condusă de acelaşi Antonescu precum şi eşecul unei eventuale tentative de a modifica legea ANI, trag PNL într-un abis politic din care nu va mai putea ieşi. Dacă mai există cineva în acest partid capabil să privească realitatea în faţă, acest cineva trebuie să încerce să salveze PNL de el însuşi şi, implicit, de Crin Antonescu.

Domnul Fenechiu s-a dus după sentinţa de condamnare, la Antena 3, ca să declare că „Trebuie să se gândească judecătorii că şi eu am copii acasă, părinţi care aşteptau de la mine o carieră de succes şi acum mă văd în situaţia în care sunt.“ Nu, de fapt, judecătorii Înaltei Curţi nu trebuie să se gândească deloc la copiii şi părinţii domnului Fenechiu. Judecătorii nu trebuie să se gândească decât dacă există suficiente probe că Dl. Fenechiu a vopsit transformatoare vechi şi le-a vândut statului drept transformatoare noi şi să ia o decizie definitivă privind condamnarea fostului ministru al Transporturilor. Partea cu ”părinţii şi copiii” cădea, de fapt, în sarcina dlui Fenechiu, care, acum, când este chemat să îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, îşi aminteşte brusc de ”părinţi şi copii”, de parcă aceştia ar trebui să împartă cumva vina cu dl Fenechiu. Aceste declaraţii spun multe despre caracterul şi statura morală a dlui Fenechiu, dar mai spun ceva şi despre perspectiva sa asupra realităţii politice şi judiciare din România. După cum a declarat el însuşi şi după cum au remarcat mai mulţi comentatori, dl. Fenechiu nu a crezut niciun moment că va fi condamnat din diverse motive care merită investigate şi atunci când lumea reală l-a lovit violent peste faţă cu verdictul de condam