O mare parte din procesele de control intern în cadrul unei companii se referă la facturile primite de la furnizori şi se pot structura pe câteva linii: verificarea existenţei obligaţiei reale de a plăti către un anumit furnizor. Pentru implementarea unui sistem de control al acestui proces se pot parcurge câţiva paşi: stabilirea unui sistem intern pentru aprobarea facturilor: managerul responsabil de achiziţiile de un anumit tip este cel care aprobă facturile în limita competenţei de aprobare (se pot stabili anumite limite de sume până la care un manager poate să aprobe facturile care privesc departamentul său, ceea ce depăşeşte respectiva sumă urmând să ajungă la aprobarea managerului următor pe scară ierarhică. Se poate merge chiar mai departe cu un sistem în trei paşi: plasarea unei comenzi, efectuarea recepţiei, potrivirea facturii cu respectiva comandă. Acesta este un sistem mai complicat, dar mai sigur, mai ales dacă la fiecare pas un alt operator procesează tranzacţia. Verificarea existenţei contractelor cu furnizorii şi corespondenţa facturilor cu contractele. De asemenea, eliminarea posibilităţii de introducere eronată a datelor (dublare, erori matematice etc). Dublarea introducerii unei facturi în sistem poate fi evitată dacă se utilizează un sistem informatic care avertizează utilizatorul dacă mai găseşte o factură cu acelaşi număr. În cazul unui număr mic de facturi, căutarea se poate face manual. Totodată, eliminarea posibilităţilor de eroare la plată. Pentru aceasta se poate implementa un sistem intern de aprobare a plăţilor efectuate (dubla semnătură); Pentru a se evita dublarea plăţilor, se pot marca în sistem facturile o dată plătite, astfel încât ele să nu mai fie disponibile ca şi "deschise".

O mare parte din procesele de control intern în cadrul unei companii se referă la facturile primite de la furnizori şi se pot structura pe câteva l