A fi actor, ca de fapt multe alte meserii din Romania, este, contrar perceptiei generale, un lucru greu, solicitant, care necesita foarte multa putere de munca si care este neglijat in mod constant de guvernanti.
Despre aceste aspecte ale actoriei si despre pasiunea pentru teatru care l-a adus pe scena am vorbit cu actorul Marius Manole, unul dintre cei mai cunoscuti si de succes actori romani din tanara generatie.
Marius este indragostit de teatru, face asta din pasiune si spune ca a reusit mereu sa se descurce datorita puterii sale de munca. Totusi, recunoaste ca este revoltat, atat pentru el, cat si pentru intreaga breasla, fata de atitudinea lipsita de consideratie pe care statul, in general, o afiseaza in raport cu actorii.
Ce i-ai sfatui pe tinerii care au terminat acum liceul? Sa dea la teatru?
Daca sunt indragostiti, da. Daca esti indragostit de un lucru aproape ca nu ai incotro. Adica nu cred in chestia asta cu "vreau sa fac teatru, dar ma impiedica faptul ca se plateste prost". Inseamna ca nu iubesti teatrul.
Cum este viata unui actor?
Avem o viata foarte grea, pentru ca noi avem un sistem teatral foarte deficitar si foarte prost. Tinerii nu sunt incurajati. Noroc de spatiile astea care au aparut acum, cum e Godot Cafe sau Green Hours unde se mai joaca. S-au mai infiintat (in Bucuresti n. red.) cateva teatre: Teatrul de Arta, Teatrul Mignon sau Teatrul In Culise. Dar aici publicul are o mare hiba. Asta ii reprosez publicului din Bucuresti, foarte rar se duc la niste spectacole care nu au cap de afis. Publicul nu risca si atunci cand plateste 30 de lei pe un bilet vor sa aiba satisfactie sigura. Macar l-au vazut pe Mircea Albulescu in carne si oase. Sau pe maestrul Beligan sau pe doamna Rodica Mandache. Lor li se pare ca teatrul pe care il fac tinerii e prost. Nu, nu e prost. E un alt teat
