Deodată, autobuzul se opreşte şi toate privirile se îndreaptă spre « casa albastră », cum e numită aici, la Siseşti, un sat de 1500 de suflete, la intrarea în Maramureş, între păduri şi lacuri, văi înverzite şi creste de munţi.

Aici, în casa care se înalţă pe terenul bunicul soţiei lui, de doi ani încoace, Donatien, 37 de ani, originar dintr-un orăşel din vestul Franţei, Clisson, numit şi « Tivoli francez », şi Oana, 34 de ani, o maramureşeană instalată la Nantes prin căsătorie, vor să-şi trăiască viaţa. Oana, arhitecta cu diplomă în Franţa şi studii în România, a proiectat-o, vrând s-o facă tipică, în stilul regiunii natale, dar şi modernă, ca să locuiască în confort.

Curiozitatea sătenilor din Siseşti

Toată lumea discută în sat, şi curiozitatea a biruit indiferenţa. Sătenii din Siseşti vin să caute idei, mândri, până la urmă, că se trezeşte la viaţa un meşteşug uitat, o locuinţă pe cale de dispariţie, destinat altădată numai ţăranilor simpli. « Casa albastră » e uimitoare cu podul ei pe două nivele sub imensul acoperiş de sindrilă, lamele de lemn tăiate cu securea, puse ca ardezia în Franţa.

Cu cuptorul care se întinde în camera ca un covor pe care te poţi culca într-un colţ... şi poţi încălzi mâncarea în altul.

Pentru izolaţie, cei doi au amestecat lâna de la oile din Siseşti cu var şi chirpici şi a costat mai puţin de 100 de euro.

Tencuiala care dă albastrul intens, a costat şi mai puţin, fiind făcut pa bază de ouă şi oţet. Nu e vorba de bricolaj, ci de reţete vechi, pe care cei doi le-au modernizat, după lungi cercetări, adăugând un puţ canadian, care permite încălzirea sau răcorirea aerului pe mai nimic.

Donatien şi Oana au făcut ei înşişi fundaţia, pereţii, acoperişul, cu materiale tradiţionale, cărămizi de la Iaşi, lemn de la Borsa.

Pentru izolaţie, cei doi au amestecat lâna de la oile din Sise