Versatilitate stilistică, extensie repertorială vastă, genuri muzicale dintre cele mai diferite, muzică europeană cultă, genuri ale culturii tradiţionale, readucerea în actualitate a filoanelor muzicii româneşti de strană… Iată direcţii pe care actuala orientare a Madrigalului tinde a le revigora.

Ne aducem aminte – putem cerceta istoria imprimărilor discografice ale formaţiei, preţioasele sonorităţi ale acesteia sunt parte a unei culturi elaborate, extinse în timp şi stabilite direct pe relaţia dintre conducătorul formaţiei şi membrii acesteia, dintre regretatul maestru Marin Constantin şi muzicienii ansamblului. Sunetul devine un reflex firesc al muzicii, al vieţuirii acesteia; muzica nu ajunge a fi o imagine a sunetului ci, dimpotrivă, îl determină, îl creează.

Muzica însăşi, spiritul acesteia zămislesc atât instrumental, în cazul nostru, tipologia ansamblului coral, cât şi complexul timbral sonor.

Trebuie să mărturisesc, am meditat asupra acestor realităţi cu prilejul concertului liturgic susţinut în vremea din urmă în biserica mânăstirii Sfinţii Voievozi din Slobozia, din judeţul Ialomiţa. Marele moment al concertului prezentat atunci de profesorul Grigore Constantinescu, concert condus de maestrul Voicu Popescu, a fost Liturghia în stil psaltic de Paul Constantinescu, de asemenea anume pagini muzicale liturgice cum este cunoscuta Podobie datorată aceluiaşi compozitor. Momentul s-a alăturat concertelor ce comemorează împlinirea unei jumătăţi de secol ce s-a scurs de la trecerea în etenitate a maestrului Paul Constantinescu, această personalitate emblematică a deceniilor de mijloc ale secolului trecut. Liturghia însăşi este o lucrare de tinereţe a autorului. A fost creată în pragul vârstei de treizeci de ani şi îmbină elemente ale stilului liturgic de influenţă bizantină cu anume date ale structurilor tonal-armonice proprii gândirii muzical