Înainte să o cunoască pe Loredana, Cabron băga rime cu băieţaş, oraş, pungaş, yo, man!, să placă la puştimea de cartier. Dar a fost suficient să înceapă colaborarea cu această divă rinoplasticată a şoubizului autohton ca să rămână, săracu’, marcat pe viaţă. Toată filosofia de cartier s-a topit ca un fum. Toate problematicile existenţiale pe care junele şi le punea au fost înlocuite cu cugetări blonde, insipide şi inodore. Căci iată cum începe ultimul lui single: „Frunzele şi iarba, salcâmii şi banca, valurile, barca în care pluteam şi pluteam şi pluteam…“. Vă spun sincer, io când am ascultat prima dată melodia, am crezut că-i varianta dance la „Mioriţa“, căci numai acolo mai spunea ciobanul moldovean „preoţi – munţii mari, păsări – lăutari, păsărele mii şi stele făclii“. Pe urmă mi-am adus aminte de Imnul staţiunii Mamaia şi m-am prins că nu din Mioriţa, ci din Mazăre se inspirase Cabron cu enumerările astea: „Uite marea, uite farul, uite freza mea ca parul“ etc, etc. Fiindcă e un hit estival, cred că junele s-a scărpinat mult în capul ăla chel ca să găsească o rimă convenabilă la „vară“. Cu ce rimează „vară“? Cu bară? Cu ţară? Cu gargară? Şi până la urmă a dat-o din puţul gândirii: „Mai bine stăm aici pe lac, că-i panică la scar“. Dacă a intrat în panică babeta de la parter, că şi-a pierdut pisica, ori octogenarul de la trei, că i-a scăpat placa de la balcon direct pe spaţiul verde, Cabron nu ne mai spune…
Ce ne spune însă e că acţiunea piesei se petrece în natură: „Că aşa-i la picnic, trebuie să te gândeşti la tot, nu vreau să faci nimic, eu te-am invitat, te rog! Şi am şi radio cu baterii, să ascultăm piese de var“. Băi, băiete, dacă tu ai impresia că gagica pe care ai scos-o la iarbă verde o să stea să ascultaţi, ca doi pionieri cuminţi în tabără, farsele lui Buzdu sau rânjetele lui Huidu la radio „Gloria“, te înşeli! Cel mult o să te creadă vreun
