Pe 28 iulie 1794, sfârşea ghilotinat cel pe care francezii l-au numit „Incoruptibilul”. Maximilien Robespierre avea doar treizeci şi şase de ani. Alături de el au fost executaţi alţi douăzeci şi doi dintre iacobinii care au instaurat teroarea, printre aceştia numărându-se prietenul şi cel mai apropiat colaborator al lui Robespierre, Saint Just.

Revoluţia franceză a creat numeroase personalităţi, printre acestea fiind şi Maximilien Robespierre, cel care a condus Franţa revoluţionară de pe poziţiile unui dictator, şi Louis, Antoine Léon de Saint Just, cunoscut mai mult sub numele mai simplu de Saint Just, lider militar şi politic, cel mai apropiat confident al lui Robespierre.

Prietenia dintre cei doi a avut ca punct de plecare sfârşitul anului 1790, atunci când Saint Just i-a scris lui Robespierre pentru prima dată, cerându-i să ia în considerare o petiţie locală. Prin corespondenţa lor, cei doi au legat o prietenie profundă, care a durat până în ziua morţii lor, ei fiind doi dintre cei mai importanţi membrii ai Clubului iacobinilor din Paris.

În noiembrie 1792, Saint Just şi Robespierre au susţinut ideea condamnării regelui, ca o măsură de salvare publică, un act de care depindea consolidarea republicii şi soarta naţiunii franceze. După ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea, cei doi au contribuit în mod esenţial la lucrările de elaborare a unei noi constituţii franceze.

Maximilien Robespierre şi Saint Just au impus măsuri excepţionale în guvernarea ţării. Una dintre aceste măsuri a fost impunerea a ceea ce a rămas în istorie sub numele de „teroarea iacobină”. Ca regim de teroare legală, dictatura iacobină a urmărit stabilirea unei legislaţii corespunzătoare nu numai pentru condamnarea delictelor, dar şi pentru reprimarea acestora. Principalul său organ represiv din punct de vedere politic a fost Tribunal