„Deşteaptă-te, române!" este, din 1990, imnul naţional al României. Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Totuşi, România a avut, de-a lungul timpului, mai multe imnuri, cu o istorie încărcată de semnificaţii.
Fiecare stat este identificat fundamental în câteva simboluri esenţiale, cum sunt drapelul, stema şi imnul. Imnul naţional sau imnul de stat este un cântec solemn, apărut odată cu formarea statelor naţionale şi adoptat oficial ca simbol al unităţii naţionale de stat.
Ideea unui imn naţional la noi a apărut ca o necesitate în prima parte a veacului al XIX-lea, cu prilejul festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. În 1862, a fost organizat chiar un concurs public pentru imnul noului stat rezultat prin unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească. Acest concurs a fost câştigat de compozitorul Eduard Hübsch, cu piesa „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor", titrează ziarullumina.ro.
Peste aproape 20 de ani, cu prilejul încoronării regelui Carol I, Vasile Alecsandri scria textul „Imnul regal român", care avea să devină Imnul de Stat al României, fiind intonat pentru prima dată în 1884 şi menţinut până în 1947.
Odată cu înlăturarea regelui, noile autorităţi comuniste au schimbat, în 1948, vechiul imn regal cu noul imn al Republicii Populare Române intitulat „Zdrobite cătuşe", pe versurile lui Aurel Baranga şi muzica lui Matei Socor. Aceste imn a fost intonat până în 1953, când a fost înlocuit cu „Te slăvim, Românie!", pe versurile lui Eugen Frunză şi Dan Deşliu şi muzica lui Matei Socor. Textul sublinia prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă.
Noul imn a rezistat până în 1977, când a fost înlocuit cu „Trei culori cunosc pe lume", o
