„În comparaţie cu restul campaniei pentru Referendum, ziua de 29 iulie a fost una de calm plat, pentru Departamentul de Comunicare PNL. Se făcuse tot ce se putea face“, povesteşte deputatul PNL Radu Zlati, pe blogul personal.

„Aveam temeri – cine nu avea? Ştiam că au fost puţini bani, puţini oameni… Că nu toţi liderii marcanţi ai USL s-au înghesuit pentru a ţine conferinţe de presă. Că au fost zile când am depins doar de Fenechiu sau de Şova“, arată Zlati, adăugând că aceştia din urmă au fost „cei care nu au refuzat niciodată să apară pe sticlă şi să prezinte punctele de vedere ale USL.“

Totodată, el dezvăluie că, „în teritoriu, nu toţi reprezentanţii PNL erau entuziaşti în a aduce lumea la vot, la numai două luni de la alegerile locale.“ şi „se făcuseră presiuni uriaşe, interne şi externe pentru ca Băsescu să rămână fixat pe funcţia de care devenise nedemn“.

„Pe măsură ce orele se scurgeau şi graficul prezenţei la vot se afla mereu sub graficul ideal, cel care ar fi confirmat atingerea cvorumului solicitat de către UE şi CCR (şi acceptat de către majoritatea parlamentară USL), eram tot mai îngrijoraţi.“, povesteşte Zlati. „Inutil să spun că el nu a venit de nicăieri“, adaugă deputatul PNL.

„La sfârşitul zilei de vot, Dan Şova a anunţat că se atinsese, la numărătoarea paralelă USL, cvorumul. Şi că Băsescu era practic demis.“, relatează liberalul, admiţând că nu ştia nimic despre înfrângere.

„Nu ştiam că fuseserăm înfrânţi, că jocurile fuseseră deja făcute – nu la urne, ci în încăperi elegante în care puţini oameni puteau înfrânge voinţa politică a oricât de mulţi cetăţeni. Asta a fost ziua mea de 29 iulie.“, mai scrie el.

Pe de altă parte, Zlati recunoaşte că înfrângerea „a dus la maximizarea victoriei USL la parlamentarele din decembrie“, „căci unele înfrângeri sunt fertile şi dau roade când şi unde nu te aştepţi“.

În cele d