La ce se referea L.Tokes când evoca modelul protectoratului austriac pentru Tirolul de Sud, ca exemplu pe care Ungaria premierului Viktor Orban ar trebui să-l aplice în cazul regiunii româneşti a Transilvaniei?
În 2006, aproape toate semnăturile primarilor din regiunea italiană trimit o petiţie către Parlamentul de la Viena, solicitând ca în noua constituţie a acestei ţări să figureze în mod explicit rolul Austriei ca putere protectoare a cetăţenilor din Tirolul de Sud. Era punctul culminant dintr-o lungă şi foarte complicată bătălie istorică a populaţiei germanofone majoritare a zonei respective, marcată prin aspiraţii independentiste care se doreau transformate în ceea ce ei denumeau Statul Liber al Tirolului de Sud sau, pur şi simplu, realipirea la Austria...mesajul de forţă al partidelor de dreapta din regiune, mai ales al celui naţionalist Die Freiheitlichen et Sudtiroler Freiheit.
Regiunea a fost austriacă până în 1919, ataşată Italiei în termenii Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye, după finele celui de-al doilea război mondial şi redenumit Venezia Tridentina. Urmează, începând cu 1922, o încercare fără succes a regimului fascist de a impune o „italienizare” a zonei, prin folosirea obligatorie şi unică a limbii italiene în şcoli. Conform propunerilor senatorului fascist Ettore Tolmei din 1923, chiar şi toponimia germană urma să fie complet suprimată şi înlocuită cu noi denumiri, cele conţinute în dicţionarul „Portunario dei nomi locali dell'Alto Adige” al cărui autor era chiar Tolemei...
După cel de-al doilea război mondial, teritoriul rămâne în componenţa Italiei, dar puterile aliate impun şi un tratat de protecţie al minorităţii de limbă germană, oferind un statut de reală autonomie acestei provincii prin Acordul De Gasperi-Gruber din 5 septembrie 1946. Numai că de Gasperi, Preşedintele Consiliului de Miniştri italian, pentru a putea ext