Sahara nu atrage decat turistii curajosi, gata sa infrunte canicula, nisipul, dar si alte pericole neasteptate, daca tinem seama de faptul ca arsita deserturilor a tot fost inconjurata de primaveri arabe, care nu par sa fi trecut chiar definitiv.
Si totusi, potrivit Big Picture, monotonia sahariana devine ispititoare atunci cand, printre dunele fierbinti, dai de apa si verdeata, intelegand rostul unui cuvant palpitant care a fasciunat calatorii din toate timpurile: oaza.
Iar dintre oazele Saharei, cea mai spectaculoasa este situata in jurul lacului Ubari, ortografiat uneori Awbari. Caci ce poate fi mai ispititor, decat un lac in mijlocul pustiului, lac de marginea caruia se agata cu disperare o verdeata, cum nu mai gasesti in alta parte?
Lacul este situat pe teritoriul Libiei de astazi, iar specialistii i-au stabilit varsta de cel putin 100.000 de ani. Probabil ca este restul unei retele imbelsugate de lacuri, care impodobisera Sahara, pe vremea cand natura nu se aratase inca atat de dura ca astazi.
Adancimea lacului este de 10,4 metri, dar nu ajungi niciodata la fund, intrucat salinitatea este de cinci ori mai ridicata decat cea a marii. Apa te tine la suprafata.
O caracteristica interesanta cu aspect paradoxal: temperatura in straturile inferioare este mai ridicata decat la suprafata. Paradoxul devine explicabil, daca tinem seama de saliniatea ridicata a apei noteaza Big Picture.
Putina vegetatie se intinde ca un colier de-a lungul malului. In rest, numai dune aride.
Privita de apoape vegetatia consta in tufisuri pline de tepi: vegetalele isi intretin greu viata si trebuie s-o pazeasca de agresori.
Privit in lung, lacul da impresia unui peisaj ispititor.
Un colt caruia, in limbaj romanesc, i-am spune Coada Lacul
