Se cuvine ca, macar din cand in cand, sa revizitam prevederile juridice de baza privind soarta omului, caci faptele care ne obliga se inmultesc vizibil in jurul nostru. Am in vedere, ca reper juridic, splendida discutie care a avut loc in Germania si care l-a adus din nou in prim plan pe unul dintre cei care au exercitat functia de lider al curtii constitutionale a acestei tari.

Este vorba despre Ernst-Wolfgang Böckenförde, care a dat anterior un volum impresionant, cu observatii originale privind conditiile democratiei astazi, „Recht, Staat, Freiheit" (1991). Despre ce este vorba? In 1958, Günter Dürig a publicat vestitul sau comentariu la articolul 1 din legea fundamentala a Germaniei, care consacra „demnitatea umana" ca principiu constitutiv al noului stat german. Dupa tragediile razboiului si catastrofa din 1945, renumitul jurist era insetat sa aseze demnitatea umana („Menschenwürde") cel mai sus in scara valorilor. El a mers pana acolo incat a considerat ca drepturile si libertatile fundamentale ale omului stau pe suportul respectarii demnitatii umane.

Statul a fost conceput, in acest comentariu, care a dat linia directoare pentru interpretarile juridice si rezolutiile tribunalelor, drept garant al demnitatii umane. Aceasta, demnitatea umana, era socotita a fi „principiul constitutional suprem al tuturor drepturilor obiective". Mai mult, Günter Dürig isi asuma, in interpretarea demnitatii umane, traditia majora a umanismului european: fiecare om este socotit om in virtutea inzestrarii sale spirituale si a capacitatii proprii de a marca prezenta sa in lume. In sfarsit, avand in vedere cazuistica afectarii demnitatii umane, cunoscutul jurist a cautat sa specifice cat se poate de mult, in sens juridic, garantarea constitutionala a demnitatii umane.

In mod simptomatic, in 2003, Mathias Herdegen, a dat un nou comentariu la articolul 1 din legea fu